Totul este relativ

Iar m-am trezit c-o cerere de prietenie pe facebook iar eu, bine-nțeles, iar am întrebat de ce mi s-a trimis cererea iar persoana respectivă mi-a răspuns că avem pasiuni comune printre care și placa și fiind că el are un atelier de reparare plăci a zis că și eu o să am nevoie la un moment dat. Cu alte cuvinte, își făcea reclamă. I-am răspuns și eu cu „desigur… o să te anunț când o să am nevoie”. În capul meu, de fapt, era „ok, pa”. Și acum vine partea interesantă, „o să te anunț când o să am nevoie” este relativ, respectiv, „cu siguranță voi avea nevoie dar poate am pe cineva mai aproape și mai priceput sau pe care îl cunosc și mă va ajuta cu acest lucru, nu am nevoie de tine, în special, dacă nu o să am efectiv la cine să apelez din punctul ăsta de vedere (ceea ce este foarte puțin probabil), o să apelez la tine”.

Vedeți? lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi iar răspunsurile și comunicarea între oameni poate fi foarte ambiguă uneori, motiv pentru care ne putem păcăli și arde foarte ușor în orice domeniu.

Am vrut să vă spun asta ca să înțelegeți că este foarte important să puneți multe întrebări, să puneți întrebările potrivite și să lămuriți ambiguitățile și expresiile sau răspunsurile care pot fi interpretate în mai multe feluri până când nu mai este posibil decât un singur răspuns, acela care vă interesează.

Am învățat lecția asta de curând, din păcate, a fost destul de dureros dar important este că am învățat-o și o voi aplica de acum înainte.

Sigur, lucrurile ar putea fi mult mai simple însă oamenii, în special bărbații, sunt foarte vicleni în anumite situații și nu vor avea grijă să se înțeleagă adevăratele lor intenții din ceea ce spun și fac, ci doar suprafața. Am spus „în special bărbații” pentru că ieri chiar am vorbit cu unul puțin pe tema asta și el a afirmat că „toți bărbații sunt nesinceri” și răspunsul meu logic și automat a venit și i-am zis „înseamnă că și tu ești nesincer”, pe urmă a dat-o la întors că și toți oamenii sunt nesinceri, că ce, „eu spun tot ce ține de partea mea întunecată?’ și i-am răspuns că da, nu mă tem să arăt cine sunt pentru că nu sunt lașă. Persoanele care se tem să arate cine sunt – sunt lașe, și faptul că sunt lașe denotă lipsă de asumare legat de felul în care au ales (sau doar s-a întâmplat) să fie. Știți, v-am mai spus eu treaba aia cu asumarea, să fii în stare să suporți consecințele acțiunilor tale fiind conștient de ele și indiferent care sunt acelea, respectiv pozitive sau negative.

Într-un alt articol v-am mai spus că bunătatea este relativă, și răutatea, de asemenea, multe lucruri sunt relative pe aceasta lume, nimic nu este categoric și concret, depinde de punctul de vedere din care privești, până când faci în așa fel încât să mai existe doar o singură cale de a privi lucrurile.

Doamna şi vagabondul (video)

Am văzut un clip pe facebook în care se evidenția, vezi Doamne, că femeile sunt materialiste și le interesează doar bărbații cu bani.

Clipul era despre o tipă care arăta bine, se îmbrăca bine etc și despre un tip care era muncitor de interior sau așa ceva; ideea era că el încearcă să- i dea întâlnire iar ea se strâmbă. Același tip, îl arată cum se duce la cumpărături, își ia haine de firmă, se duce să închirieze o mașină scumpă și îi iese în cale femeii respective. Ea nu-l recunoaște, se lasă sedusă, arată cum se duce și se culcă cu el după care a doua zi, tipul, în același loc, în uniforma de muncitor, dă ochii cu ea și ea abia atunci își dă seama cine era. Ok, stop. Poate unei tipe interesate doar de bani i s-ar întâmpla asta, dar nu unei tipe care știe dacă îi place un bărbat sau nu, iar dacă l-a refuzat din prima, îl va refuza și cu BMW și fără.

Revenind la titlul articolului vreau să spun că mi se pare interesant subiectul de abordat și anume faptul că foarte mulți bărbați încearcă să agațe femei care nu-s de nasul lor și devin nepoliticoși sau chiar agresivi dacă nu li se dă apă la moară.

Trebuie să înțelegeți că sunt două categorii de bărbați care nu merită atenția unei femei frumoase și educate – cei săraci cu duhul, care-s săraci oricum și financiar sau cei săraci financiar ajunși așa în mod intenționat.

Și acum că v-am atras atenția, crezând că e vorba despre femei materialiste, o să vă fac imediat legătura. Femeile vor bărbați deștepți. Nu există bărbat deștept care să fie sărac. Bărbații deștepți sunt descurcăreți iar dacă sunt descurcăreți, găsesc metode de a face bani într-un fel sau altul. Așa cum voi nu puneți preț pe aia cu „sufletul femeii contează” dacă e vreo balenă de 80 kg, așa nici noi nu vrem „șarmul” unui „sărac”. Există și oameni modești, care, este posibil să nu aibă o situație financiară atât de bună din cauza unor neșanse însă aceștia sunt extrem de rari – mă refer la accidente în care au rămas fără capacitate de muncă sau la evenimente din viața lor care i-au afectat peste măsură, probleme grave în familie, accidente în urma cărora au rămas fără avere – incendiu, inundații, jafuri etc.

Adevărul e că da, femeile nu vor bărbați săraci, pentru că sunt săraci fie că sunt proști, fie că sunt delăsători, și oricare variantă ar fi cauza, nu este una plăcută. Și că să nu vă speriați, a se înțelege prin „sărac” un om care câștigă doar cât să mănânce, eventual să bea sau să fumeze și nici măcar nu stă singur, cumva, îl întreține familia. Și mai clar – nu e în stare să aibă o casă sau să stea măcar în chirie, nu își permite să meargă în vacanță în afara țării deloc, nu are nicio posibilitate de a petrece timpul liber cheltuind etc.

Este adevărat că există și femei materialiste, însă alea te consumă de bani și apoi îți dau ce vrei, celelalte – întâi îți oferă ce vrei, pentru că te plac și le-ai atras și apoi este posibil să beneficieze de situația ta financiară în mod natural în urma formării unui cuplu.

Concluzia este ca nimeni nu vrea oameni nașpa în viața lui. Cei care îi acceptă, sunt oameni care fie sunt asemenea lor, fie sunt deasupra lor însă vor deveni victime la rândul lor pentru că purtările negative și caracterele slabe se vor răsfrânge asupra lor mai devreme sau mai târziu. Și aici mă refer și la bărbați și la femei.

Ca și concluzie, aș zice că bărbații n-ar trebui să se mai plângă de acest aspect atunci când trebuie să dea dovadă de o situație financiară rezonabilă, pentru că deși toate femeile (sau 90%) vor vrea asta, nu toate sunt materialiste, ci au la bază căutarea dovezii faptului că vă puteți descurca singuri și că sunteți bărbați capabili.

Am spus 90% pentru că celelalte fie sunt fraiere, fie au o putere financiară atât de mare încât întrețin ele bărbatul, și în și mai puține cazuri se întâmplă asta din iubire, în mare parte, ele se folosesc doar sexual de acei bărbați. Vorba aia, dacă creier ba, măcar măciucă da.

De ce „pun femeile sexul pe un piedestal”

Zilele trecute am vorbit cu un bărbat care părea iritat și afectat de faptul că femeile „pun sexul pe un piedestal”, adică, de faptul că pentru ele este foarte important sexul, și el spunea, că „e doar sex!”. Stop! Atât el cât și mulți alți bărbați nu înțeleg un lucru esențial despre femei – pentru ele nu există „doar sex”! Trebuie să învățați asta despre noi pentru a ne fi mai bine amândurora.

Mă lovisem de chestia asta mai des, cum că bărbații simplifică foarte mult lucrurile când e vorba de sex și devin stupefiați că NU fac și femeile la fel. Bun, o să vă spun de ce se întâmplă aceste lucruri.

Trebuie să înțelegeți odată pentru totdeauna, atât femeile, cât și bărbații: femeia și bărbatul sunt EXTREM de diferiți! Părem asemănători, și suntem din multe puncte de vedere, și de aceea este atât de greu să vedem că, de fapt, suntem construiți diferit din punct de vedere biologic! Nu avem aceleași nevoi și nici nu ni le satisfacem în același fel. Da, și femeia și bărbatul fac sex doar că o fac diferit și din motive diferite! Nu v-ați gândit la asta, nu-i așa? sigur, și femeia și bărbatul au orgasm însă într-un mod diferit și pentru fiecare acest lucru valorează diferit. Și nu în ultimul rând, din cauza diferențelor biologice, femeia este afectată mult mai mult pe plan sexual decât bărbatul, de aceea „punem sexul pe un piedestal”, pentru că pentru noi, femeile, sexul reprezintă atât plăcere cât și pericol, reprezintă atât monedă de schimb pentru a ne satisface alte nevoi cât și etichetare, reprezintă emoții cât și durere. (recomand să citiți și articolul Bărbatul nu este o mașină de făcut sex, cu mențiunea că articolul este atât pentru femei cât și pentru bărbați).

Am să fac un rezumat al tuturor detaliilor și lucrurilor importante pe care le-am spus în celelalte articole despre sex și despre relații referitor la diferențele dintre femei și bărbați și faptul că este important să înțelegem cum funcționăm fiecare pentru a nu ne mai înfuria unii pe ceilalți doar pentru că nu înțelgem cum funcționează fiecare.

În primul rând femeia este foarte predispusă la frică de etichetare din multe puncte de vedere din cauza societății pentru că trăim într-o societate PATRIARHALĂ. Ce înseamnă asta? înseamnă că nevoile bărbatului sunt puse pe primul loc și că puterea este deținută de bărbat. El dictează tot! Ei, în condițiile astea, cum ați vrea ca femeia să nu se teamă? cum ați vrea să nu încerce să se apere prin toate căile posibile? femeia este dezavantajată pe toate planurile, și de la natura și din cauza sistemului social creat.

Referitor la aparatul reproducător – femeia are sistem reproducător deschis – adică este mult mai predispus la infecții și BTS-uri, și simte nevoia reală de sex doar când este „în călduri”. Bărbatul are sistem reproducător închis, este mult mai protejat de boli și infecții și totodată el poate lăsa oricând o femeie însărcinată, motiv pentru care simte mereu nevoia de sex.

În continuare, legat de felul în care face sex, femeia are nevoie de conectare emoțională cu bărbatul respectiv (cunoaștere și intimitate în cuplu) , are nevoie să se simtă în siguranță, și dorită în același timp, pentru a se deschide și pentru a ajunge la orgasm (spațiu confortabil, preludiu etc), mai mult de atât, după actul sexual femeia are nevoie să simtă că nu a fost folosită și să se simtă apreciată (postludiu și păstrarea legăturii, lipsa abandonului) – dacă toate astea nu sunt îndeplinite, femeia, este, de cele mai multe ori, rănită și tinde să se închidă în ea, să fugă de bărbați și de relații, să se teamă de angajament, să se teamă să mai facă sex și așa mai departe pentru că în urma unor comportamente toxice față de ea îi scade atât stima de sine cât și încrederea în ceilalți (aici pot fi tot felul de comportamente nocive din partea femeilor – pot deveni scorpii, pot deveni mai puternice sau pot deveni niște epave, depinde de construcția psihică a fiecărei femei). Bărbatul are nevoie doar de o imagine a unei femei mișto ca să aibă erecție și treaba e 90% rezolvată iar cazurile când el ar putea fi afectat după o partidă de sex sunt infime. De obicei, pentru el e „doar sex” (o descărcare, o ușurare).

O altă diferență, din cauza cărora se întâmplă cele de mai sus, este faptul că femeia ȚINE MINTE. Pentru că este o ființă emoțională, pentru ea, sexul nu e precum al bărbatului – o descărcare – pentru ea, sexul înseamnă emoție, trăire, amintire. Se înrădăcinează adânc în mintea ei și cu cât are mai multe eșecuri, cu atât îi este mai greu să trăiască, să aibă încredere, să iubească și să dorească să facă sex. Este important cum tratați femeile pentru că ele nu se pot detașa ușor, pentru voi, bărbații, este ușor pentru că aveți creierul structurat diferit, vă reamintesc faptul că, creierul vostru este structurat în cămăruțe, motiv pentru care nu puteți face mai multe lucruri în același timp ci doar unul și bine, iar al femeii este o camera mare, cu „de toate” și nu le poate separa, la ea, toate vin „la pachet” și de aceea femeia poate face mai multe lucruri în același timp dar nu atât de bine. Aceste lucruri reprezinta un alt motiv pentru care bărbatul și femeia fac sex în mod diferit. (mod = dorință + simțiri + consecințe)

La nivel de inteligență emoțională, aproximativ 65% dintre femei au mai dezvoltată emisfera dreaptă a creierului, respectiv cea care se ocupă de emoții, iar aproximativ 65% dintre bărbați, au mai dezvoltată partea stângă a creierului, cea care se ocupă de rațiune. (știm cu toții că bărbații sunt firile pragmatice iar femeile cele emoționale și pentru a ne înțelege, fiecare trebuie să lucreze la „prelucrarea” emisferei mai puțin dezvoltate în acel sens. (și da, dacă femeia este inteligentă emoțional asta înseamnă că ea ar putea face „doar sex” ÎNSĂ, mare atenție, DOAR dacă i se spune că este vorba despre sex și nimic mai mult – vezi articolul Povestea lui „vreau doar sex”)

Astea sunt doar câteva dintre diferențele foarte importante dintre bărbați și femei. Sper că ați înțeles de ce femeile „pun sexul pe un piedestal” și că nu e bine să ne identificăm, ca om, cu sexul opus, pentru că suntem diferiți, avem nevoi diferite, le satisfacem diferit și avem consecințe diferite în urma nesatisfacerii lor sau satisfacerii lor într-un mod incorect.

Combaterea instinctelor primare – cheia succesului în cuplu

Ieri am purtat o discuţie lungă cu o femeie, s-o numim X, referitor la nevoile de bază ale omului dar, separat, despre nevoia de bază a femeii şi nevoia de bază a bărbatului. Am crezut, la început, pentru că nu înţelesesem exact, că nevoia de bază a bărbatului este sexul iar nevoia de bază a femeii este afecţiunea şi întrebam de ce, totuşi, bărbaţii nu se mulţumesc cu sexul de acasă şi în cele mai multe cazuri ajung să înşele.

Nu, nevoia de bază a bărbatului este DIVERSITATEA SEXUALĂ iar nevoia de bază a femeii este SIGURANŢA CĂMINULUI (siguraţa copiiilor). Ok, de unde vin aceste nevoi? de ce li se spune „de bază”? pentru că pornesc din instinct. La nivel de conştient facem alte lucruri care ne conduc la satisfacerea acestor nevoi sădite în subconştient – cel care se ocupă de INSTINCTE.

Referitor la nevoile omului, în general, avem piramida lui Maslow în care se regăsesc atât nevoile fiziologice – hrană, apă, adăpost etc, cât şi nevoile psihice şi emoţionale precum evoluţia, apartenenţa socială (la grup), iubirea, încrederea în sine şi aşa mai departe. În nevoile fiziologice, zice X, că intră şi aceste nevoi de bază – biologice – ale femeii şi ale bărbatului. Acestea biologice sunt cele instinctuale, inferioare, iar cele dinspre vârful piramidei – cele psihologice – sunt cele superioare. Diferenţa dintre cele biologice şi cele fiziologice generale este că cele biologice pot fi controlate de conştient. După spusele lor, ambii ar trebui să-şi satisfacă aceste nevoi biologice fără de care ei nu ar trăi normal, respectiv, să acceptăm modul în care suntem construiţi însă aşa ne îndreptăm spre animale – masculul simte nevoia să „planteze” cât mai multe „seminţe” iar femela simte nevoia să aibă un cămin sigur în care să-şi crească puii. Diferenţa este că animalele nu pot alege să nu facă pui, oamenii pot alege asta, de asemenea, majoritatea animalelor nu simt plăcere atunci când se împerechează, oamenii, da..iar omul are şi nevoi superioare ce nu se găsesc la animalele, ca cea de a fi iubit. Nevoia superioară poate fi satisfăcută doar dacă se renunţă la nevoile de bază, instinctuale, respectiv bărbatul renunţă la diversitatea sexuală iar femeia renunţă la siguranţa caminului şi a copiilor şi devine independentă, reuşind să-şi satisfacă singură această nevoie fără să depindă de bărbat şi asta cred eu că este cheia. X îmi spune că în timp, în relaţie, se ajunge la această nevoie biologică de bază şi că nu poţi trece la nevoile superioare dacă nu le ai satisfăcute pe cele inferioare dar totodată a dat ca argument piramida lui Maslow. I-am spus ca nu poate pune nişte nevoi fiziologice în comparaţie cu cele intelectuale şi emoţionale sau instinctuale de comportament – precum instinctul sexual, respectiv, nu putem amesteca băutul, mâncatul, eliminarea rezultatului digestiei etc cu lucruri ce ţin de psihicul uman pentru că nevoia superioară se dezvoltă şi este posibilă doar cu conştientizare. Pe lângă acest lucru, piramida lui Maslow se referă la nevoile omului, în general, nu la nevoile bărbatului şi, separat, la nevoile femeii. X spune că, nevoia de diversitate sexuală este o nevoie primară precum mâncatul însă poate fi controlată şi chiar dacă poate fi controlată de conştient nu înseamnă ca nu o simţim precum celelalte nevoi primare. De acord, Însă diferenţa este ca nevoile primare nu pot fi controlate sub nicio formă, foamea nu poate fi oprită până nu e satisfăcută, dar nevoia de diversitate sexuală, da. În cazul nevoii psihologice/intelectuale poţi spune (şi le luăm pe rând), în cazul bărbatului – „ok, dacă fac sex cu oricine, oricând, nu pot ajunge la iubire deci, trebuie să ma controlez” şi în cazul femeii – „ok, dacă depind de bărbat să-mi ţină casa, pe mine şi copilul toată viaţa n-am cum s-ajung la iubire, deci, trebuie să învăţ să mă descurc şi singură” atunci fiecare renunţă la nevoile de bază în favoarea celei superioare de iubire, pentru că altfel, ambele părţi, satisfăcându-şi în mod egoist, sau încercând să-şi satisfacă nevoile de bază, inevitabil vor fi rănite, ori una, ori cealaltă. Asta este părerea mea după o lungă analiză la suma acestor probleme.

Totuşi, FD spune că „bărbaţii care conştientizează că este mai important şi se simt mai împliniţi cu nevoile superioare satisfacute, nu înşeală, dar duc o luptă acerbă cu instinctul şi nu vor şti dacă au făcut cea mai bună alegere; tot timpul vor simţi că e mai bine să meargă pe diversitate sexuală iar dacă merg pe diversitate sexuală vor simţi în scurt timp că le lipsesc nevoile superioare şi uite aşa alternează, pentru că, de obicei, bărbaţii sunt veşnici nemulţumiţi şi nu e rău sau bine doar că asta este realitatea…”

Bun, eu zic că bărbaţii dezvoltaţi, care trec de la stadiul de animal la stadiul de om, respectiv renunţă la satisfacerea nevoilor inferioare în favoarea celor superioare, şi cele superioare sunt satisfăcute corespunzător, vor fi mulţumiţi cu acestea şi nu se vor mai întoarce la cele de bază. De ce? concluzia mea este trasă din faptul că sunt conştientă că lupta cu instinctul va exista mereu – şi femeile se luptă cu tot felul de instincte – toţi ne luptăm cu ele în diverse situaţii – exact ca drogurile (s-a dovedit că dependenţa nu este de substanţa însăşi ci de senzaţiile pe care le oferă pentru a uita de mizeria în care trăiesc). La fel şi cu instinctele noastre – când nevoile superioare nu ne sunt satisfăcute BINE, revenim la mocirla dată de instincte – nu e cea mai bună cale dar te face să uiţi că nu ai cum să-ţi satisfaci nevoile superioare. Important este că, atunci când ne este bine din toate punctele de vedere în plan superior, nu mai avem de ce să căutăm satisfacerea instinctului iar acest mare bine este dat de respect, pace, armonie, zâmbet, validare, apreciere, bucurie etc. Totodată controlul instinctelor este posibil întotdeauna cu ajutorul disciplinei, adică, acest comportament (dat de instincte) se corectează, în timp, cu efort psihic susţinut iar acest proces se numeşte maturizare. Este același lucru precum disciplinarea copiilor.

X susţine, în final, că „Aici este urâţenia – că bărbaţii au nevoia de bază indiferent dacă toate nevoile superioare sunt satisfăcute, aia de bază nu păleşte, rămâne acolo.”. Bun, nu sunt de acord, pentru că, aşa cum am spus mai sus, nu are cum să-ţi se urască cu binele, dacă ai tot ce ai nevoie, nu ai cum să cauţi si altceva, sau, aşa consider eu că este normal (dar nah, eu sunt mai specială). Totodată, părerea mea este că există şi pot exista astfel de bărbaţi evoluaţi la stadiul de om şi care preferă satisfacerea nevoilor superioare în locul celor inferioare, exact cum există şi femei, şi, folosind disciplina ca ajutor, va fi armonie în lume şi în relaţiile de cuplu.

Viața este frumoasă!

Acum două zile am fost pentru prima dată în viață pe un circuit de curse moto și am vrut să scriu despre această experiență pentru că, deocamdată, este unică și mi-a lăsat un gust dulce amărui totodată, însă mă gândesc cu dor la ea.

Am fost cu motocicleta mea, motocicletă care nu este de curse și care este foarte veche; am fost, in ciuda faptului că au fost oameni care au încercat să mă descurajeze, pentru că ma puneam în pericol, ce-i drept, însă am fost pentru că a fost o șansă gratuită, pentru că mi-am dorit-o enorm, pentru că îmi doresc să învăț cât mai multe despre cum se pilotează o motocicletă și pentru că vreau să-mi perfecționez tehnica de pilotaj.

De ce spun că mi-a lăsat un gust dulce amărui? pentru că deși este ce mi-am dorit, am descoperit că, a fost o șansă cu jumătate de normă. Am încercat să dau ce-am mai bun din mine pentru a profita de situație, mi-am depășit niște limite, motiv pentru care am căzut. Un circuit de standarde europene, ca acesta, mai ales ca este singurul deocamdată (primul) din România, ar fi trebuit să fie echipat corespunzător pentru acest gen de accidentări. Din fericire a fost o căzătură ușoară, în decor, pe iarbă, însă fiindcă abia plouase, era foarte mult noroi și a trebuit să părăsesc pista și să curăț atât motocicleta cât și pe mine. Din 25 de minute am apucat vreo 10. Următoarea tură a fost peste 2 ore și din cauză că s-au lovit între ei alți doi participanți, s-a oprit cursa de tot și nu a mai fost reluată. Faptul că a fost pentru începători și a fost gratuită, cred că a influențat mult acest aspect (că nu s-a reluat). Din păcate, cred că am apucat doar 5 minute pe pistă. M-am bucurat că nu m-am accidentat eu și nu am stricat nici motoreta însă aș fi vrut să am parte de mai mult timp pe pistă și, în siguranță.

Experiența de acolo m-a făcut să simt și mai mult faptul că motocicleta nu este o jucărie și că m-am pus cu adevărat în pericol. Când ești pe două roți, totul se schimbă. Trebuie să cunoști multe aspecte în ceea ce privește pilotajul motocicletei, motocicleta trebuie să fie într-o stare tehnică foarte bună iar greșelile nu sunt iertate. Ai nevoie de curaj, abilități speciale (dobândite), atenție, calm și de un psihic tare. Aveam motocicleta cea mai mică, fără putere, riscam să vină cei cu putere peste mine, și ei neexperimentați, și să mă lovească, totodată – neștiind să pilotez – neavând niciun fel de instruire decât cea de pe internet la dispoziție, riscam să cad și să stric motocicleta și/sau să mă rănesc. Una peste alta, a meritat. Voi face o pauză mare până când voi reveni deoarece este un sport extrem de scump și aici vreau să punctez din nou acel gust amar, pentru că este ceva ce ar trebui să fie la îndemâna multor oameni, motociclismul viteză precum multe alte lucruri de pe pământ, sunt lucruri dorite și frumoase de practicat, văzut, experimentat însă nimănui nu-i pasă că sunt atâția oameni care nu au acces la ele să nu mai vorbim că sunt probleme mult mai grave, legate chiar de supraviețuire, ce să mai vorbim de trăit frumos?

Am vrut să punctez că viața e frumoasă și mă consider norocoasă că am ajuns măcar să „ating” aceste lucruri – motociclismul viteză, snowboarding-ul, aggressive inline skating-ul, free diving-ul, karting-ul și multe altele. Viața este atât de frumoasă iar oamenii o complică atât de mult prin lăcomia lor. Am avea o lume mult mai fericită dacă am conlucra în așa fel încât toată lumea să aibă de câștigat. A fost o experiență de neuitat pe care nu știu dacă o voi mai repeta, din păcate. De ce? de frică pentru că nu le pasă ce se întâmplă cu tine dacă nu ești valoros din punctul lor de vedere, de frică pentru a nu pierde mulți bani căci nu îi am și din cauză că nu am efectiv bani pentru acest sport, pentru că îmi plac foarte multe și nu am bani să le practic pe toate. Deocamdată mă voi mulțumi cu asta. Totodată vreau să vă transmit să nu renunțați niciodată la ceea ce vă doriți și să aveți răbdare, să depuneți efort susținut pentru a vă îndeplini dorințele și să fiți recunoscători atunci când se vor împlini.

 

Hai s-avem grijă de casa noastră – Pământul!

Astăzi aș vrea să abordez un subiect bio și vă recomand, foarte serios, să-l citiți până la capăt că vă privește pe toți.

O să încep cu un exemplu simplu pe care poate să-l înțeleagă toată lumea: fiecare om trebuie să mănânce ca să trăiască. Nu mai trăim pe vremea în care trebuie să vânăm, deci, mergem  la cumpărături de fiecare dată când ni se TERMINĂ mâncarea. Toți mâncăm diferit dar vom consuma unele alimente mai mult decât altele, alții mai mult, alții mai puțin. Consumăm aceste alimente fără să le producem noi înșine. Majoritatea avem o slujbă, din care câștigăm bani și cu care cumpărăm această mâncare, în schimb, acești bani, nu sunt investiți întotdeauna în a susține aceste surse de mâncare pentru că avem multe alte lucruri pe lângă precum tehnologia, distracția, adăpostul și așa mai departe. Ceea ce producem noi, în diferite domenii, nu compensează consumul imens ce există, sau, dacă momentan îl compensează, populația pământului este în creștere și în curând nu-l va mai compensa. Să nu uităm, că mulți dintre oameni câștiga bani și pentru serviciile oferite, nu neapărat pentru producție, respectiv, medicină, avocatură, psihologie și așa mai departe. Bun, ce vreau să spun este că mediul, în principiu, poate avea singur grijă de el dacă nu este influențat negativ, respectiv, dacă nu se consumă peste măsură și mai ales în alte scopuri decât în cele prin care se poate și reface, respectiv, animalele mor, se transformă în îngrășământ ce face pământul fertil și acesta la rândul lui crește plantele ce dau oxigen și așa mai departe. Dar, având în vedere că noi consumăm din toate punctele de vedere (apă, tăiem copaci, consumăm combustibili care dau dioxid de carbon și poluăm aerul, producem mult plastic care ajunge să rănească animalele, creștem forțat animale special pentru consum și în condiții oribile etc) producem foarte puțin în aceste domenii sau deloc și nici nu încercăm să reducem consumul, măcar; de aceea, fac apel la sinceritatea voastră să analizați cât de mult oferiți voi de fapt lumii din care consumați, vă întreb, chiar munciți 8 ore pe zi? chiar produceți ceva? sau doar ne facem că muncim? vă spun eu, foarte puține lucruri sunt făcute cum trebuie și foarte puțini oameni muncesc cu adevărat, restul fac umbră pământului degeaba (și aici vorbesc doar de clasa muncitoare dar mai sunt și pensionarii, și copiii)…”degeaba” în sens că nu produc nimic dar, ghiciți ce, CONSUMĂ! În acest sens lucrurile se vor dezechilibra foarte rău la un moment dat și omenirea va ajunge să supraviețuiască în chinuri în loc să trăiască bine.

Ce putem face? putem să ne implicăm mai mult, atât în a consuma mai puțin – mâncare (nu o mai aruncați, cumpărați cât mâncați, nu faceți exces etc), apă, energie electrică, gaz, hârtie, lemn etc (încercați să nu mai stricați lucruri ca să nu trebuiască înlocuite, încercați să aveți grijă de toate bunurile, ale voastre și ale celor din jur) – cât și în a da înapoi prin reciclare, prin plantare de copaci, prin diverse voluntariate făcute special pentru anumite treburi pe care nu le face nimeni sau le face foarte puțină lume pentru că nu e destinată să le facă ea (respectiv un gunoier strânge gunoiul dar și un IT-ist ar putea face asta într-o adunare „Let’s do it, Romania!”, de exemplu și tot el poate face mai putin gunoi prin a arunca gunoiul unde trebuie și nu pe stradă etc.

Am scris toate astea pentru că am purtat o conversație cu cineva care nu crede în confortul egal pe pământ pentru fiecare din locuitorii lui însă eu cred. Cred asta în condițiile în care fiecare pune umărul la treabă și dă ceva înapoi și nu trăiește doar ca să consume. Da, dacă toată lumea doar consumă și doar câțiva dau înapoi sau doar câțiva produc, în aceste condiții, pământul nu ne poate susține pe toți în mod egal și nici pe termen lung, cu atât mai mult cu cât ne vom înmulți.

Dacă vreți o lume mai bună, dacă vreți un viitor pentru locuitorii viitori ai pământului, întrețineți-l, este casa noastră, a tuturor cei de acum și din viitor!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum să eviți să ajungi infidel/ă

V-am spus că aplic principiul „ce ţie nu-ţi place, nici altuia nu-i face”, ar fi o primă metodă pentru a evita tentaţiile atunci când eşti într-o relaţie şi întâmplator, ai dori alt partener sexual în momentul ăla, trebuie să gândeşti doar pentru o clipă, dacă măcar respecţi persoana cu care eşti, atunci nu-i vei face asta.

Din cauza aceluiaşi principiu nu am avut niciodată relaţii cu bărbaţi căsătoriţi. Am fost îndrăgostită de câţiva, dar am judecat „la rece” şi m-am îndepărtat de ei gândindu-mă că nu vreau să le fac asta soţiilor lor aşa cum nu mi-ar plăcea nici mie să-mi facă altele (lăsând la o parte dorinţa bărbaţilor implicaţi).

Am întrebat de curiozitate bărbaţii căsătoriţi ce-i reţine să nu înşele, ei au spus că nu ar vrea să rănească persoana de lângă ei dar dacă ar avea certitudinea că persoana respectivă nu ar afla, respectiv, nu ar fi rănită, ar face-o. Partea nasoală e că nu prea există certitutine în chestia asta, nu ştii dacă se va afla, de obicei, se află până la urmă şi tot doare. Am fost întrebată la rândul meu dacă am înşelat vreodată şi răspunsul meu a fost „nu”. De ce n-am înşelat? pentru că nu am vrut să îi provoc durerea aceea persoanei de lângă mine, este ATÂT DE SIMPLU – te pui în locul celui ce-ţi trece prin gând să-l înşeli şi încerci să simţi durerea pe care ar simţi-o el şi astfel nu-ţi mai vine să-l înşeli.

De multe ori chestiile astea, tentaţiile, apar spontan, cum să eviţi atunci? păi simplu, ca să nu te ia valul, te gândeşti încă din prima clipă când simţi dorinţa sexuală pentru aceea/acela cu care eşti faţă în faţă „ce caut eu cu altă femeie/alt bărbat?” şi fugi! Aş spune că situaţia asta e mai mult valabilă pentru bărbaţi decât pentru femei pentru că ei sunt atraşi de femei mai mult vizual, o femeie are nevoie de o conexiune ceva mai profundă cu un bărbat ca să-l dorească sexual, cred că sunt foarte rare cazurile în care ele ar dori un bărbat doar pentru aspectul fizic.

Şi uite aşa ajungem la faptul că spaţiul pentru infidelitate se crează atunci când în relaţie există „fisuri”. Sigur, nicio relaţie nu este perfectă, însă dacă partenerii sunt suficient de dezvoltaţi vor comunica şi vor rezolva problemele. Dacă unul dintre ei nu este receptiv la nevoile şi nemulţumirile celuilalt, atunci se fac „fisuri” şi totodată se crează spaţiul pentru infidelitate. Însă, nici măcar atunci infidelitatea nu este scuzată, am scris în articolul „Infidelitatea nu poate fi justificată niciodată„. Pe scurt, am menţionat că atunci când sunt probleme în relaţie şi nu le poţi rezolva, închei relaţia cu orice cost, şi mergi mai departe dar NU ÎNŞELI, pentru că infidelitatea produce răni greu de reparat (uneori, ireparabile) la nivel psihic şi emoţional.

Trebuie să înţelegeţi că nicio faptă rea nu scapă nepedepsită ori chestia cu traumatizarea persoanelor, dacă tu traumatizezi pe cineva, există posibilitatea ca la rândul tău să primeşti un partener traumatizat care să te traumatizeze înapoi sub o altă formă. Totul este un payback, primeşti ceea ce oferi iar fiindcă de cele mai multe ori cei traumatizaţi sunt deja prea mulţi, îi mai primesc şi cei care încă speră la o lume normală.

Nu înşelaţi! Nu e chiar atât greu; ce e drept, vă trebuie curaj. Veţi avea impresia că-i faceţi rău persoanei de lângă voi dacă o părăstiţi din varii motive, dar eu vă garantez că mai rău îi veţi face dacă o veţi înşela; todotadă vă veţi face şi voi rău la rândul vostru. Aşa că repet, „ce ţie nu-ţi place, nici altuia nu-i face!”.

Nu merită oricine atenția ta

Aruncam un ochi pe news feed-ul de pe facebook și am văzut vreo două imagini cu mesaj care m-au făcut să vreau să scriu despre importanța care ar trebui sau nu acordată oamenilor din jurul nostru.

Prima era de la Word Porn și zicea ceva de genul cum că, odată cu vârsta îți dai seama de importanța unor lucruri din viața ta care pot fi afectate de oameni și de faptul că îți poți păstra calitățile pentru interacțiunea cu oamenii atâta timp cât știi care persoane trebuie să fie în viața ta și care nu, pentru că nu toți merită să fie. Odată cu vârsta, devii mai selectiv privind cercul social.

O să o comentez puțin și o să spun că da, e foarte important să avem oameni de calitate în jurul nostru pentru că doar ei ne pot susține evoluția și este important să putem oferi și noi la rândul nostru același sprijin. Relațiile dintre oameni trebuie să fie bazate pe interes comun și de calitate și bine-nțeles că nu toți se potrivesc acestui tipar. Mediul social este extrem de important pentru dezvoltarea ta ca om, alege-ți cu grijă prietenii și nu-ți fie teama să-i îndepărtezi politicos pe cei care nu corespund stilului tau de viață, pentru că este normal să fie asa, doar „cin’ s-aseamănă, s-adună”.

A doua imagine era referitoare la zilele de naștere și sugera că odată ce ți-ai șters ziua de naștere de pe facebook îți vei da seama că nimănui nu-i pasă de tine. De acord, personal, nu-mi pasă nici de propria zi de naștere, de ce ar trebui să-mi pese de a altora? e adevărat, dacă văd vreo notificare cum că e ziua cuiva, îi spun un „la mulți ani”, că, așa e frumos, însă nu înseamnă nici că-mi pasă, nici că trebuie să-mi pese de persoana respectivă. Pe de alta parte, dacă te chinui să ții minte ziua cuiva de naștere dar nu poți să-l ajuți când îți cere ajutorul, ce fel de păsare e asta? prefer să am parte de o grijă reală și nu de chestii neimportante. Sigur, faptul că ții minte ziua de naștere a cuiva, îi dovedești că i-ai acordat un plus de importanță, și este ok, însă dacă nu faci asta, nu înseamnă neapărat că nu este important deloc. De cele mai multe ori, importanța reală este asupra lucrurilor ce țin de grija persoanei respective, în general, respectiv referitor la sănătatea sa, la dezvoltarea sa, la starea sa emoțională și psihică, respectiv la integritatea sa. Deci, nu cred ca dacă nu ții minte data de naștere a cuiva, nu-ți pasă de el, și nici dacă ții minte data de naștere, îți pasă. Nu este o deloc o regulă.

Personal, prefer să mi se uite ziua de naștere și să mi se dea atenție atunci când am nevoie decât invers, dacă sunt amândouă, e plăcut, însă dacă prima lipsește, nu mă deranjează atât de tare și nici nu trag concluzia că nimănui nu-i pasă de mine, oricum, real, există foarte puține persoane cărora le pasă de noi, deci, sigur ținerea de minte a datei de naștere e relevantă? nu cred. Și, să fim serioși, majoritatea sunt ipocriți, au sute, mii de persoane în lista de prieteni pe facebook, ei țin minte data de naștere a tuturor? mă îndoiesc profund. Așadar, vedeți că orice părere de rău are și sens reciproc, trebuie doar să o gândești și invers.

Cu toții suntem oameni și merităm șanse și atenție însă, în funcție de modul nostru de viață, ne vom alege persoane în jur care corespund criteriilor noastre de selecție, cu care putem crea o legătură benefică pentru ambele părți, asta înseamnă societate, sistem, restul e doar politețe.

Povestea lui „vreau doar sex”

Trăim într-o lume modernă în care totul se întâmplă pe „repede înainte”, vorba lui Vulpescu, și sincer asta mă sperie groaznic. Oamenii nu mai știu să studieze, să observe, să aștepte, să guste, să savureze. „Mănâncă” lacomi apoi, „vomită” și trec la următorul fel de „mâncare”.

Nu asta ar fi însă problema dacă cei care acționează așa și-ar asuma acest comportament. Ce înseamnă „asumare”? înseamnă că atunci când acționezi într-un fel, știi ce se poate întâmpla și accepți acel lucru cu inima împăcată, cu onoare, cu pieptul înainte, respectiv, dacă iese rău pentru tine, accepți, dacă iese rău pentru altul, ar trebui să îți ceri iertare și să înduri eventualele consecințe și să nu repeți greșeala față de altcineva și chiar față de persoana în cauză, dacă iese bine, accepți și tot așa. Oamenii nu fac asta, nu-și asumă, în special, bărbații (când vine vorba despre sex).

Majoritatea bărbaților din ziua de azi caută doar sex, caută să se simtă bine fizic, dar din cauza mentalităților învechite știu că acest lucru nu este posibil ușor și atunci apelează la tot felul de artificii neortodoxe pentru a obține asta mai ușor și lasă în urmă o grămadă de suflete rănite, suflete de femei.

Există și bărbați care spun de la început ce vor iar dacă există femei care ies rănite după aceste acțiuni, este clar vina lor – le-aș numi femei „kamikaze”. Mă refer că aceste femei, în disperarea de a ajunge la o relație, acceptă și relațiile de tip „doar sex” (fuck friends, friends with benefits, fuck buddies etc) însă în capul lor rulează un alt film – ele speră că lucrurile se vor schimba și vor deveni „iubite” neștiind că bărbatul care le-a spus asta, în 99% din cazuri a vorbit serios când a spus că vrea doar sex (am spus 99% pentru că există și șansa ca el să se răzgândească pe parcurs). Sunt și bărbați care nu știu faptul că femeile își fac filme în cap despre cum vor decurge lucrurile și, fac victime chiar și așa, neasigurându-se că femeia respectivă le-a înțeles mesajul. În acest caz, ele sunt cele nesincere, însă, din păcate sau din fericire, tot ele sunt cele rănite, bărbații nu au nimic de pierdut în acest caz. Totuși, nu este atât de grav ca în cazul în care bărbații nici măcar nu spun că nu vor o relație, așteaptă să facă sex cu ele după care le spun ce aveau ei în cap, fără a da posibilitatea femeii respective să aleagă. Este un lucru deloc onorabil dar, din păcate, foarte des întâlnit în ziua de azi.

Mulți dintre cei care se recunosc este posibil să gândească, că, dacă și femeia s-a simțit bine sexual, nu suferă. Ba suferă! Pentru că o femeie nu poate face „doar sex”, repet, cum spuneam mai sus, faptul că unele dintre ele afirmă acest lucru – „doar sex” – majoritatea se mint singure și vă mint și pe voi. Asta nu înseamnă că trebuie să vă simțiți vinovați, în cazul în care ele se mint singure, dar nici voi nu trebuie să faceți, din cauza acestor femei, un lucru general valabil și să credeți că femeia nu e rănită dacă face sex. Nu aplicați asta cu restul! Gândiți-vă că ele, din momentul în care se implică sexual, sunt deja afectate, dacă le mai și ascundeți faptul că doar asta (sex) voiați de la ele, le răniți cu atât mai grav, chiar dacă au avut orgasm chiar dacă nu. Vă spun toate astea doar dacă vreți să învățați despre femei, așa cum și eu am învățat despre bărbați și încă învăț. Doar așa puteți păstra în echilibru integritatea femeilor și doar așa puteți să aveți parte mai departe de partenere ok în viața voastră, tratându-le și pe restul cu grijă.

Bine-nțeles că majoritatea care nu fac asta (nu tratează femeile cu grijă), de fapt, nu sunt bărbați, sunt doar simpli purtători de penis. Bărbatul este curajos și este în stare să primească refuzuri infinite, este în stare să spună adevărul și să fie sincer referitor la adevăratele lui intenții cu riscul de a nu obține ceea ce-și dorește. Din păcate mulți dintre bărbați sunt animale la propriu, ei nu și-au dezvoltat încă rațiunea, conștiința; nu au scrupule și nici onoare, caută doar să-și satisfacă nevoia sexuală și de diversitate sexuală, atât de importantă pentru ei. Omul își pune alte nevoi pe primul plan, animalul își pune nevoile biologice pe primul plan, aici este diferența.

În situația actuală din societate vă mai întrebați de ce nu țin relațiile? de ce continuă să se trădeze unii pe alții? de ce nu știe lumea ce-i iubirea? uitați explicația: individualismul și lipsa omeniei – prea multe animale, prea puțini oameni. Și aici mă refer și la femei și la bărbați.

„Frumoasa și bestia” este o poveste care întruchipează tocmai acest lucru, cum femeia încearcă să umanizeze bestia însă, din păcate, este o misiune atât de grea și cu atât de puține șanse de reușită într-o lume în care nu există dorință de evoluție de la animal la om. Dar chiar și așa, și bestiile au nevoie de iubire. Da, și bărbații au nevoie de afecțiune, mulți însă își neagă și își reprimă această nevoie pentru a nu fi considerați slabi, ceea ce este greșit! Pentru că reprimându-ne sentimentele ce ne fac oameni, ne transformăm în bestii. Bărbații nu devin mai puternici așa, devin mai puternici doar pentru ei, pentru a-i zdrobi pe cei slabi, respectiv, pe femei. Acceptându-vă emoțiile și sentimentele care vă fac umani deveniți puternici pentru a proteja și pentru a crea o lume armonioasă.

Cu toţii avem un bagaj emoţional în spate

Sunt o femeie care gândeşte puţin atipic şi probabil de aici incompatibilitatea cu gândirea şi comportamentul multora. Însă am să vă povestesc la ce mă refer.

Conduceam motocicleta de un an şi ceva însă la început am făcut mai multe greşeli şi mi-a mai căzut. I-am spart globuleţul de la maneta de frână iar fostul prieten i-a improvizat un altul pentru design (pentru că din punct de vedere funcţional era ok). Şi-a gravat numele pe acel nou globuleţ pentru că era o fire posesivă (unul din motivele pentru care este „fost iubit”) şi a vrut ca oricine mă vede cu motocicleta să vadă numele lui acolo. Eu am observat abia după un timp (din ce-mi amintesc) că a făcut acest lucru însă nu i-am dat importanţă. După ce m-am despărţit de el am început să ies cu alţi tipi. Cu unul dintre ei m-am apropiat ceva mai mult iar faptul că eu aveam gravat pe manetă numele fostului iubit l-a afectat peste masură şi mi-a spus că „Nu e normal aşa ceva!”. Eu i-am răspuns calm că nu m-a interesat şi că nu ar avea vreo valoare pentru mine, i-am explicat că nu e important şi că ignor total acel lucru şi că aşa ar trebui să facă şi cei din jur pentru că nu mi se pare normal să te afecteze chestii mărunte care nu au niciun impact real asupra prezentului. Serios acum, nici nu se observa ca şi conducator, cine se uită la maneta de frână?! însă nu asta este ideea.

Problema lui nu era asta, problema lui era că se temea că „mă va pierde” sau că nici nu mă are. Bine, în ambele cazuri avea dreptate, pentru că nimeni nu deţine pe nimeni şi deci, nu are cum să-l piardă, însă puţini sunt conştienţi de acest lucru. Faptul că eu aveam gravat pe o bucaţică de metal de 2 cm un nume – nu reprezenta nimic. Dimpotrivă, pentru persoane diferite putea să reprezinte orice: numele unui actor, al unui prieten apropiat, al tatălui, orice! Dar pentru că el ştia că acela e numele fostului meu iubit l-a afectat, lucru anormal din punctul meu de vedere. Nu mi se pare normal ca oamenii să fie afectați de trecutul unei persoane atâta timp cât el e trecut și nu prezent.

Toți cei care am ajuns la o vârstă avem un bagaj emoțional și un trecut și le vom purta cu noi toată viața însă asta nu înseamnă că trebuie să fim „pătați” în fiecare secundă a prezentului cu resturile din bagaj. Trecutul de aia e trecut, să fie uitat (eventual păstrate doar învățăturile din el) și nelegat de prezent.

E adevarat ca există persoane care nu s-au detașat încă de trecutul lor și îl aduc mereu în prezent prin comparații, prin amintiri, prin păstrarea atașamentului și se mint singure că nu mai au nicio treabă cu trecutul lor, însă nu trebuie să băgăm toți oamenii în aceeași oală (vezi și articolul meu referitor la aducerea trecutului în relații aici). Analizați persoanele și vă puteți da ușor seama dacă sunt sau nu detașate de trecut, în special, dacă interacționați suficient cu ele cât să începeți să le cunoașteți, bine-nțeles, vorbind despre trecutul lor. Astfel veți recunoaște dacă temerile sau așteptările lor care se leagă de trecut se manifestă în prezent.

Normal e ca atunci când intri într-o relație nouă să lași trecutul în urmă, cu excepția faptului când cel de lângă tine vrea să îl cunoască, dar tu, nu trebuie să acționezi în raport cu trecutul tău sau al lui. Fiți prezenți, raportați-vă la prezent, trăiți în prezent și construiți viitorul, lăsați trecutul acolo unde îi este locul – în uitare!